„Vaticanul este în doliu. Sanctitatea Sa, Papa Francisc, a trecut la cele veșnice în această dimineață, la vârsta de 88 de ani. Suveranul Pontif s-a stins din viață în reședința sa din Vatican, înconjurat de colaboratorii apropiați și sub supravegherea atentă a echipei medicale.
Născut pe 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, Argentina, Jorge Mario Bergoglio a devenit primul papă originar din continentul american și primul papă iezuit din istoria Bisericii Catolice. A fost ales în Scaunul Apostolic al Romei pe 13 martie 2013, succedându-i Papei Benedict al XVI-lea.
Pe parcursul pontificatului său, Papa Francisc s-a remarcat printr-o viziune reformatoare, o deschidere față de dialogul interreligios și o implicare activă în problemele sociale și de mediu ale lumii contemporane. Mesajele sale de compasiune, pace și solidaritate au inspirat milioane de oameni din întreaga lume, indiferent de confesiune.
În aceste momente de profundă tristețe, liderii religioși și politici din întreaga lume transmit mesaje de condoleanțe și omagiu. Biserica Catolică intră acum într-o perioadă de doliu oficial și de pregătire pentru convocarea Conclavului, ce va alege un nou Suveran Pontif.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.”
Cine a fost Papa Francisc? O viață dedicată compasiunii și speranței
Astăzi, lumea a pierdut o figură emblematică a spiritualității și umanității. Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o moștenire impresionantă și un model de viață dedicat celor simpli, celor excluși și celor care caută speranță.
Un început modest, o chemare profundă
Papa Francisc s-a născut pe 17 decembrie 1936 în Buenos Aires, Argentina, într-o familie de imigranți italieni. A crescut într-un cartier muncitoresc și a urmat inițial o carieră în chimie, însă vocația spirituală avea să-l ducă pe un drum cu totul diferit. A intrat în Ordinul Iezuit în 1958 și a fost hirotonit preot în 1969.
Modest, retras, apropiat de oameni și mereu preocupat de suferința celor nevoiași, Bergoglio a devenit arhiepiscop de Buenos Aires și mai apoi cardinal, cunoscut pentru simplitatea și viața sa dedicată slujirii aproapelui.
O alegere care a făcut istorie
Pe 13 martie 2013, cardinalii reuniți în conclav l-au ales ca nou papă al Bisericii Catolice. Alegerea a fost istorică: primul papă din America Latină, primul iezuit și primul care a ales numele Francisc, inspirat de Sfântul Francisc din Assisi – simbol al păcii, al sărăciei și al iubirii pentru întreaga creație.
Un papă pentru toți
Papa Francisc a fost mai mult decât liderul spiritual al peste un miliard de catolici. A fost o voce a rațiunii, a compasiunii și a echilibrului într-o lume tot mai divizată. Și-a petrecut pontificatul vorbind despre sărăcie, despre migrație, despre criza ecologică, despre pace și dreptate socială. A condamnat abuzurile de putere și a încercat să reformeze Biserica din interior, chiar dacă nu fără opoziție.
A fost un papă al gesturilor: a refuzat luxul, a locuit într-o reședință simplă din Vatican, a vizitat tabere de refugiați, a spălat picioarele deținuților și a deschis ușa dialogului cu toate religiile, precum și cu cei care nu cred.
Un mesaj simplu, dar profund
Papa Francisc nu a fost un papă al formulelor rigide, ci al inimii deschise. Printre cele mai cunoscute declarații ale sale rămâne aceea care a făcut înconjurul lumii:
„Cine sunt eu să judec?”
O frază care a spus totul despre omul care și-a asumat misiunea de a vindeca, nu de a condamna.
O moștenire vie
Trecerea sa în neființă lasă un gol imens, dar și o lecție vie despre cum poate fi trăită credința cu demnitate, modestie și curaj. Papa Francisc a fost, poate, una dintre cele mai umane figuri papale din istorie. A apropiat Biserica de oameni, le-a vorbit pe înțelesul lor și i-a făcut să simtă că nu sunt singuri.
Odihnească-se în pace, Papa Francisc.
Și poate că, în loc să ne întrebăm ce a făcut, ar trebui să ne întrebăm ce putem face noi, fiecare, pentru a duce mai departe mesajul său de iubire, speranță și solidaritate.
Un om inteligent cu o modestie Rar intalnita in zilele nostre
Vaticanul este în doliu. recenzie.