Pastila Zilei! Știai că pe 15 mai 1838 s-a născut o mână care avea să zugrăvească sufletul românesc? Nu pe scene, nu în bătălii, ci pe pânză.
Cu lumină, cu umbră și cu multă dragoste de țară. A fost ziua în care România a primit, fără să știe, un ochi care vedea frumosul acolo unde alții treceau nepăsători: în cojoacele ciobanilor, în florile de câmp, în praful drumului și-n privirea unui cal obosit.
Nicolae Grigorescu – nu doar pictor, ci cronicar tăcut al satului românesc. N-a scris manifesturi, dar fiecare tablou al lui e o mărturie. Despre cine suntem. Despre ce putem pierde, dacă uităm. A zugrăvit biserici, a pictat fronturi, dar cel mai adesea a pictat viața. Simplă. Adevărată.

Pastila Zilei!
Cu miros de fân și gust de trudă. 15 mai nu e doar o zi din calendar. E o aducere-aminte că identitatea nu stă doar în cuvinte mari, ci și în lucruri simple: o ie, o căruță, o privire spre cer. Azi, când lumea aleargă după ce e nou, oprește-te o clipă.
Privește o lucrare de-a lui Grigorescu. Și poate, dincolo de culoare, o să vezi ceva ce ne leagă pe toți: rădăcinile. Pentru că un popor care-și uită rădăcinile… e ca un tablou fără semnătură.
Pastila Zilei – 15 mai în Țara Făgărașului recenzie.